Cocker Spaniel este considerat câinele de familie vesel cu urechi căzute, și așa și este. Ce se pierde ușor din vedere: este un câine de vânătoare. A fost crescut ca să scotocească ore în șir prin tufișuri și să ridice vânatul, iar această predispoziție nu dispare doar pentru că astăzi locuiește într-o casă înșiruită. Un Cocker subsolicitat își caută singur de lucru, de obicei cu nasul la pământ și cu stăpânul la celălalt capăt al lesei.
Fișa English Cocker Spaniel
- Origine: Anglia, crescut ca câine de scotocit pentru vânătoarea de sitari (woodcock), de unde și numele
- Talie: masculi 39 până la 41 cm, femele 38 până la 39 cm, 12 până la 15 kg
- Blană: semilungă, mătăsoasă, netedă, cu franjuri clare la urechi, picioare și burtă; multe variante de culoare
- Speranță de viață: 12 până la 14 ani
- Caracter: vesel, orientat spre oameni, sensibil, dornic de muncă, orientat spre miros
Caracter: bună dispoziție cu nas
Cocker Spaniel este un câine extrem de prietenos. Întâmpină oamenii cu tot corpul, dă din coadă aproape neîncetat și se adaptează bine vieții de familie. Cu copiii este de obicei răbdător, cu alți câini fără complicații, și învață repede dacă lucrezi prietenos cu el.
În același timp este sensibil. Un ton ridicat îl afectează mai tare decât pe majoritatea celorlalți câini, iar regulile care azi sunt valabile și mâine nu mai sunt îl derutează vizibil. Un Cocker derutat se retrage sau se aruncă exagerat de supus pe spate. A fi clar și, în același timp, prietenos nu este la el o contradicție, ci condiția.
Ce îl definește este nasul. Un Cocker în pădure este în primul rând ocupat cu adulmecatul, nu cu tine. Nu este neascultare, ci competența lui de bază. Cine folosește această predispoziție, în loc să lucreze împotriva ei, primește un câine echilibrat. O jumătate de oră de antrenament cu dummy în iarba înaltă are efect mai puternic la el decât o oră de drum pe un drum de câmp.
De ce eșuează creșterile de Cocker
1. Urechile sunt un șantier permanent
Urechile lungi, căzute, dens acoperite de păr, închid aproape complet canalul auditiv. Dedesubt este cald și umed, și exact asta le place bacteriilor și ciupercilor. Otitele cronice sunt printre cele mai frecvente motive de vizită la veterinar la această rasă. Urechile trebuie controlate regulat, uscate după baie și clarificate la primele semne de scuturat din cap sau de miros. Cine lasă asta baltă ajunge la un moment dat la o operație.
2. Instinctul de vânător este subestimat
Mai ales câinii din linii de lucru scotocesc pe cont propriu și sunt greu de chemat înapoi în pădure. Antrenamentul anti-vânătoare și o chemare înapoi solidă trebuie planificate încă de la vârsta de pui. Cine reacționează abia când câinele a alergat pentru prima dată după o căprioară are mult mai greu.
3. Bolile ereditare despre care trebuie să întrebi
Cel mai mare subiect sunt ochii. Atrofia progresivă a retinei duce în ani la orbire, iar pentru că există un test genetic, un crescător serios are la îndemână rezultatele părinților. Cataracta apare și ea. La articulații, displazia de șold și deplasarea rotulei sunt punctele cunoscute, ambele se pot clarifica înainte de reproducție. Mai rară, dar gravă: nefropatia familială, o boală ereditară a rinichilor care lovește câini încă tineri. În unele linii apar, de asemenea, boli autoimune. Un pui din crescătorie verificată prin VDH costă între 1.200 și 1.800 de euro, iar acest preț este, în esență, efortul de examinare al părinților.
4. Blana cere timp sau bani
Franjurii de la urechi, picioare și burtă se încâlcesc repede, mai ales după plimbări pe ploaie. Periere de două până la trei ori pe săptămână este minimul, la care se adaugă la fiecare opt până la douăsprezece săptămâni o programare la coaforul pentru câini sau tuns propriu. Scaieții și aristele din blana de vară sunt o temă recurentă.
5. Nu-i place să rămână singur
Cockerul este foarte orientat spre oameni și face parte dintre rasele la care stresul separării apare frecvent. Rămânerea singur trebuie construită devreme și răbdător. Un Cocker care stă opt ore singur în zilele lucrătoare începe la un moment dat să latre sau să roadă tocul ușii. Antrenamentul împotriva simptomului nu ajută atâta timp cât cauza rămâne.
Îngrijire: ce are nevoie cu adevărat
- Muncă de nas. Jocuri de căutare, antrenament cu dummy, urmărire de urme. O jumătate de oră de muncă de nas înlocuiește o oră de alergat.
- Chemare înapoi solidă. De mic, consecvent, cu recompensă de valoare.
- Controlul urechilor ca rutină. Verifici săptămânal, usuci după fiecare baie.
- Îngrijirea regulată a blănii. Periere de mai multe ori pe săptămână, tuns sau tăiat la fiecare două până la trei luni.
- Educație prietenoasă și clară. Este sensibil. Presiunea îl face nesigur, nu cooperant.
Cui i se potrivește Cocker Spaniel?
Familiilor active și persoanelor singure care au zilnic timp pentru mișcare și ocupație și găsesc plăcere în munca de nas. Oamenilor care sunt mult acasă. Și tuturor celor care nu percep îngrijirea blănii ca pe o corvoadă, ci ca pe o parte a conviețuirii.
Nu este pentru cei care lucrează full-time fără îngrijire pentru câine, nu pentru oameni care caută un câine cu păr scurt, ușor de întreținut, și nu pentru cei care vor să umble fără lesă prin pădure fără să fi antrenat ani în prealabil. Cine îl vrea la fel de prietenos, dar mai puțin fixat pe nas, ar trebui să se uite la Golden Retriever.
Întrebări frecvente
Care este diferența față de American Cocker Spaniel? American Cocker este mai mic, are botul mai scurt, capul mai rotund și mult mai mult păr. Este mai rar în Germania și cere mai multă îngrijire. English Cocker descris aici este tipul de câine de vânătoare mai originar.
Există cu adevărat sindromul „Cocker Rage”? La unele linii, mai ales la Cockerii aurii de o singură culoare, au fost descrise izbucniri bruște de agresivitate. Este rar și în creșterea serioasă nu mai este o problemă relevantă, dar ar trebui să fie un motiv să-i cunoști pe părinți și caracterul lor.
Cât de multă mișcare are nevoie? Două până la trei ore afară pe zi sunt realiste, dar nu totul sub formă de drum. O mare parte ar trebui să fie căutat, adulmecat și muncă.
Urechi, lumină și privirea întrebătoare
Urechile lungi, ondulate, și privirea blândă, mereu ușor întrebătoare, sunt semnul distinctiv al rasei. În stilul Acuarelă, franjurii par deosebit de vii, în timp ce Cockerii aurii de o singură culoare strălucesc pur și simplu ca Pictură în ulei. Fotografiază-l la nivelul ochilor și ai grijă ca urechile să nu dispară în umbră: lumina laterală de zi de la fereastră ajunge de obicei complet. Mai multe în sfaturile noastre foto.
Un Cocker cu urechile în lumină laterală este un subiect pentru care merită un poster. Primești în prealabil o previzualizare și poți cere încă modificări de detaliu înainte să se imprime. Ce materiale există găsești la portretele de câini.
Citește mai departe
- Ce înseamnă cifrele de cancer la Golden Retriever: la fel de prietenos, mult mai puțin fixat pe nas
- Cum înveți câinele să rămână singur: punctul în care se prăbușesc majoritatea creșterilor de Cocker
- Năpârlirea de toamnă: la franjurii de la urechi, picioare și burtă nu este un lucru secundar
